Grăsimea abdominală sau viscerală

Ce este grăsimea viscerală?

Se știa, până nu demult, că obezitatea în general reprezintă un factor de risc pentru foarte multe dintre bolile degenerative. Studiile ultimilor ani au descoperit că nu toată masă adipoasă conferă același risc pentru îmbolnăvire. Zona periculoasă este reprezentată de grăsimea abdominală, așa numită centură de grăsime, care este formată din grăsimea subcutanata, benefică pentru organism dacă nu este excedentară și grăsimea viscerală, cea care este dispusă în jurul organelor noastre intraabdominale. Această grăsime viscerală este metabolic activă, generând hormoni și molecule de semnal.

Cum acționează grăsimea viscerală asupra organismului?

Cercetările recente au descoperit și studiat aceste molecule de semnal care sunt produse de grăsimea viscerală (adipokine), mușchii scheletici (miokine) și sistemul digestiv (enterokine). Ele sunt cele care dictează comportamentul hipotalamusului în reglarea metabolismelor, fie în modul de ardere accelerată, cu producere de energie, scădere ponderală, creșterea tonusului muscular și a capacității de efort, creșterea capacității de regenerare a organismului, fie în modul economic în care arderile și producția de energie la nivel celular sunt mult reduse, marea majoritate a caloriilor fiind economisite sub formă de grăsime. Scăderea producției de energie la nivel celular conduce la diminuarea tuturor funcțiilor organelor și țesuturilor: scad tonusul muscular și capacitatea de efort, se instalează lentoare în funcțiile neuro-cognitive, scade capacitatea de apărare antiinfecțioasa și, în general, scade capacitatea de regenerare globală a organismului.

Aceleași molecule de semnal produse de grăsimea viscerală care scad randamentul energetic celular determina și activarea unui proces de inflamație celulară cronică, mecanismul care stă la baza producerii bolilor degenerative specifice societății moderne: bolile de inima și hipertensiunea arterială, accidentele vasculare cerebrale, diabetul zaharat de maturitate (tip 2), ficatul gras non-alcoolic (cea mai frecvența cerere pentru transplant hepatic), Boală Alzheimer, Boală Parkinson, cancerul, bolile autoimmune.

Cum determinăm grăsimea viscerală?

Grăsimea viscerală se apreciază prin mijloace imagistice (elaborate și costisitoare) numai arareori, pentru sunt mijloace foarte simple de apreciere, aflate la îndemână oricui.

1. Măsurarea grosimii taliei.

Acesta este cel mai fidel parametru pentru aprecierea grăsimii viscerale și, implicit, al riscului respectivei persoane pentru a dezvoltă boli degenerative.

Pentru normoponderali, grosimea taliei nu trebuie să depășească 80 cm pentru femei și 90 cm pentru bărbați, valorile de granița fiind 90 cm pentru femei și 100 cm pentru bărbat.

2. Indicele de masă corporală.

Este un indicator “oficial” de încadrare a unei persoane în categoria normoponderalitate sau obezitate de diferite grade și este cel în funcție de care se calculează riscul pentru boli cardiovasculare. Un IMC mai mare de 30 reprezintă supraponderalitate. Metodă de calcul se folosește pentru persoane cu vârste cuprinse între 18 și 65 ani, nefiind aplicabilă persoanelor cu masă musculară bine dezvoltată, copiilor, vârstnicilor și femeilor însărcinate. Când vorbim despre grăsimea viscerală, acest indice are o relevanță mai mică față de indicele anterior.

3. Formă corpului.

Distribuția grăsimii îmbracă tipologii diferite. Poate fi obezitate de tip android sau ginoid.

Obezitatea de tip android se întâlnește preponderent la bărbați. Grăsimea se depune dominant la nivelul abdomenului, aspectul fiind de abdomen proeminent și picioare subțiri. Acest tip de obezitate care evoluează cu creșterea circumferintei taliei deci și exces de grăsime viscerală este cel care predispune la risc pentru boli degenerative: bolile cardio și neuro-vasculare, diabet, cancer, boli autoimmune, sindroame demențiale.

Obezitatea de tip ginoid, frecvența la femei, presupune dispunerea grăsimii în exces predominant la nivelul soldurilor și coapselor, talia rămânând, de cele mai multe ori, normală. Acest tip de obezitate conferă un risc mult mai mic pentru bolile mai sus enumerate și poate fi o explicație pentru longevitatea mai mare a sexului feminin.

În ce mod poate fi afectată funcționalitatea hipotalamusului când vorbim de obezitate?

În mod simplist, ceea ce da semnale benefice pentru funcționarea normală a hipotalamusului sunt alimentația corectă, atât calitativ cât și cantitativ și gradul de activitate fizică depusă în fiecare zi.

Mâncarea modernă care conține carbohidrați rafinați și grăsimi hidrogenate determina în timp o secreție excesivă și permanentă de insulină care conduce atât la acumularea progresivă de grăsime cât și la declanșarea procesului de inflamație cronică.

Excesul de grăsimi hydrogenate conduce la ateroscleroza și boli cardio și neurovasculare.

Îndulcitorii de sinteză induc hiperalimentatie. Centrii nervoși ai sățietății sunt alterați de către aceștia, determinând un comportament compulsiv de căutare a hranei.

Dietele monotone, cu exces de gluten și cazeina (făînă rafinată și lactate în exces) determina alergii și inflamație intestinală cu alterarea florei intestinale (foarte importantă pentru imunitate și nu numai) și a enterokinelor de semnal pentru hipotalamus.

Alimentele rafinate, sărace în fibre determina constipație, alterarea florei intestinale, hiperinsulinism și creșterea riscului pentru diabet și cancer.

Sedentarismul este un semnal puternic pentru reducerea majoră a metabolismului: scade consumul caloric și cresc depozitele de grăsimi în organism, cu toate consecințele în planul sănătății.

Cum putem reduce volumul grăsimii viscerale?

În trei pași simpli, dar consecvent urmăți.

1. Abandonarea consumului de băuturi acidulate dulci și reducerea consumului de zahăr, în particular și de carbohidrați, în general (pâine, paște făinoase, prăjituri, cartofi)
2. Adoptarea unei alimentații bazate pe un aport correct de proteine animale și vegetale la fiecare masă (carne 2-3 porții/săptămâna, peste, mai ales peste oceanic gras, 3 porții/săptămâna, ouă, semințe uleioase), grăsimi sănătoase (aici intră ulei de floarea soarelui și măsline din surse sigure, nuci, alune, semințe, peștele gras și untură de porc) și vegetale (fructe, legume și leguminoase), acestea din urmă fiind baza fiecărei mese și zilnic o porție de cereale integrale. Pe scurt: abundență de calorii curate și sănătoase.
3. Exercițiu fizic regulat. Trebuie să ne merităm mâncarea! Pentru eficientă, este necesar să adunați minimum 150 minute de exercițiu fizic intens pe săptămâna.

În lumina celor prezentate, renunțați la cantar și luați-va un centimetru! Pentru a avea succes, va așteptăm în clinică pentru consultații de nutriție personalizate, iar colegii mei kinetoterapeuti va vor ajută să îndrăgiți sportul și va vor învață cum să câștigați lupta cu kilogramele.