str. Mihai Eminescu, nr.10, Tancabesti, Ilfov, Romania

Terapii moderne în poliartrita reumatoidală

Medicina internă modernă

Terapii moderne în poliartrita reumatoidală

poliartrita reumatoida

Poliartrită reumatoidă este o boală autoimună caracterizată prin inflamație articulară severă care, uzual, cuprinde simultan mai multe articulații și care evoluează cu sinovită, distructia cartilajului articular, eroziuni osoase ale suprafețelor articulare și, în final, deformare articulară severă însoțită de impotenței funcțională semnificativă. 

Calitatea vieții acestor pacienți, de foarte multe ori tineri, este profund afectată prin instalarea durerii cronice, redorii matinale, impotenței funcționale dar și prin complicațiile tardive, mai ales la nivelul plămânilor, inimii și globulelor sângelui. Tratamentele moderne includ, pe lângă medicația antiinflamatorie clasică, nosteroidiana și cortizonica și medicația remisiva (clasic – methotrexat) terapii biologice eficiente dar, din păcate, nu toți pacienții îndeplinesc criteriile de includere în aceste tratamente iar dintre cei incluși, nu toți răspund favorabil la tratament. Tratamentele efectuate pentru această afecțiuni sunt, pe de altă parte, grevate de numeroase reacții adverse.

Ozonoterapia, prin efectul imunomodulator în primul rând, și-a dovedit eficientă că terapie complementară și fără reacții adverse pentru bolile autoimune, inclusiv pentru poliartrită reumatoidă.

Ozonoterapia presupune introducerea în organism (niciodată pe cale inhalatorie) a unui amestec format din oxigen pur, medicinal, în proporție de aproximativ 95% și ozon aproximativ 5%, acesta din urmă într-o concentrație și cantitate dictate de particularitățile pacientului și calea de administrare.      

Ozonul ajuns în organism pe căile de administrare acceptate (subcutanat, intramuscular, paravertebral, intradiscal, intraarticular, prin autohemoterapie sau prin insuflație rectală), produce:

      – stimularea a mecanismelor celulare antioxidante, responsabile de protecția față de boli (degenerative, inflamatorii, infecțioase),

      – stimularea mecanismelor antiinflamatoare,

      – crește producția de celule stem (responsabile de regenerarea/vindecarea țesuturilor),

      – crește gradul de oxigenare la nivelul organelor și țesuturilor.

 Efectele obținute prin ozonoterapie în poliartrită reumatoidă sunt:

–          Efect imunomodulator, important în bolile autoimmune;

–          Efect antiinflamator, contribuind la remisiunea clinică;

–          Previne sau stopează proliferarea sinoviala că factor principal al eroziunilor și deformărilor articulare;

–          Efect antialgic și decontracturant, cu reducerea durerii și ameliorarea calității vieții dar și cu posibilitatea eficientizării kinetoterapiei în programele de recuperare necesar a fi urmate de către acești pacienți;

–          Efect antioxidant local și general;

–          Promovează formarea colagenului de bună calitate.

Din păcate, prin nerespectarea protocoalelor terapeutice aprobate încă din 2010 la nivel internațional, pe de o parte și abandonarea precoce a terapiei de către pacienți, pe de altă parte, se ajunge la insucces terapeutic și neîncredere în eficientă acestei terapii care a dovedit atât în studii cât și în practică clinică rezultate foarte bune și durabile în ameliorarea evoluției bolii, utilizată atât în completarea tratamentelor clasice cât și că terapie singulară, fiind o terapie care folosește elemente fizice naturale și care nu este secondată de reacții adverse. Că orice alt tratament cu baza științifică, ozxonoterapia se impune a fi efectuată respectând căile de administarare corecte, în funcție de boală și particularitățile pacientului, concentrațiile, volumul și cantitatea per administrare, intervalul dintre administrări și durata totală a terapiei.

Toate aceste aspecte atrebuie explicate în detaliu pacienților pentru că aceștia să înțeleagă în ce constă această terapie, care sunt beneficiile efectuării ei dar și pentru că pacientul să știe clar, de la început, că este o terapie de durata medie, care se întinde pe parcursul a câtorva săptămâni, evitând, în acest fel, abandonul tratamentului de către pacienți și privarea lor de un real ajutor în lupta cu această boală.