Importanța ecografiei abdominale

Ecografia abdominală reprezintă o tehnică de examinare imagistică non-invazivă și non-radiantă relativ ieftină și larg folosită în medicină. Atât de ieftină si de folosită încât pacienții, de prea multe ori, cer singuri efectuarea unei astfel de ecografii, sărind peste consultul și indicația medicală, iar în final sunt nemulțumiți că nu primesc și recomandări la finalul investigației. Trebuie spus de la început că această investigație nu poate pune singură un diagnostic decât în anumite situații. Ca orice altă investigație, se indică și se judecă în context: istoricul pacientului, simptomatologia actuală/recentă, examinarea fizică, analizele biologice etc, toate efectuate la consultul inițial al pacientului.

Este folosită atât ca screening pentru evaluarea stării de sănătate a organelor abdominale cât și ca metodă de diagnostic în anumite patologii ale organelor cavității abdominale, iar în unele cazuri este utilizată în monitorizarea anumitor afecțiuni (progresia bolii, pentru a surprinde momentul terapeutic optim sau răspunsul la un tratament).

Organele accesibile examinării ecografice sunt, în primul rând organele abdominale “pline”:

• Ficat: evoluția ecostructurii în hepatite cronice și ciroze, tumori, chisturi, calcificări;
• Pancreas: tumori, chisturi, pseudochisturi, calcificări;
• Rinichi: poziție, dimensiuni, formă, dilatații, chisturi, calculi, tumori;
• Splină: splina accesorie, infarcte, rupturi, tumori;
• Prostată: dimensiuni, structură, calcificări, tumori;
• Uter: tumori, sarcină;
• Ovare: chisturi, tumori;
• Ganglioni limfatici.

Și anumite organe cavitare/tubulare care conțin lichid sunt, de asemenea, accesibile examinării ecografice:

• Vezica biliară:  grosimea pereților, prezența calculilor sau tumorilor;
• Căile biliare: dilatate, îngroșate, calculi prezenți;
• Vezica urinară: grosime pereți, calculi, tumori, raporturile cu prostate;
• Ureterele: dilatații, calculi, îngustări.

De asemenea, poate stabili prezența lichidului în cavitatea abdominală (ascită) dar și în pleura (la plămân) și pericard (la inimă) ceea ce, în anumite situații, reorientează pacientul către pneumologie sau cardiologie.

Cu ajutorul funcției Doppler se pot evalua și vasele sanguine mari din cavitatea abdominală: aorta, vena cavă inferioară, artera mezenterică superioară, vena splenică, vena portă, arterele renale, acestea fiind însă investigații de finețe, cu indicații speciale și care necesită un timp mai îndelungat pentru examinare.

În concluzie, este o investigație accesibilă atât medicilor cât și pacienților, extrem de utilă în diagnostic și monitorizare și, în afara unui calendar de monitorizare pentru boli cronice, se recomandă efectuarea anuală, odată cu analizele de sânge și urina pentru evaluarea stării de sănătate, tuturor persoanelor adulte.

Paza bună trece primejdia rea!